Direcții de cercetare

În studiul proceselor geomorfologice care se manifestă în diverse areale e necesară o cunoaştere cât mai detaliată a activității geomorfologice anterioare, pentru a elabora anumite previziuni. În arealele împădurite unde nu există o monitorizare a proceselor geomorfologice, metodele dendrogeomorfologice reprezintă alternative eficiente de reconstituire spatio-temporală a activității acestora. Studiile dendrogeomorfologice vizează în principal reconstituiri ale activității proceselor geomorfologice manifestate atât în contexte naturale (avalanșe de zăpadă, curgeri de debris, căderi de pietre etc.), dar pot fi aplicare de asemenea pentru reconstituirea activității unor procese de transfer de sedimente în areale cu influențe antropice (areale miniere, areale cu amenajări hidroelectrice sau cu infrastructură turistică etc.).

Analizele dendrogeomorfologice se bazează pe conceptul proces-eveniment-răspuns. Un anumit proces geomorfologic se poate manifesta în timpul unui eveniment dat când arborii sunt afectați şi creşterea lor este perturbată. Reconstituirile activității spatio-temporale a proceselor geomorfologice se bazează pe identificarea anomaliilor de creştere din cadrul inelelor anuale ale arborilor afectați şi au o rezoluție anuală, uneori chiar sezonieră. Rezultatele astfel obținute pot fi validate cu ajutorul altor metode geomorfologice, meteorologice sau a unor documente statistice/istorice.

Până în prezent, studii dendrogeomorfologice au fost realizate în Carpații Meridionali (Masivul Făgăraș, Munții Piatra Craiului, Munții Bucegi, Muntii Parâng), Munții Apuseni şi Carpații Orientali. Acestea au fost realizate de către membrii laboratoarelor de dendrogeomorfologie ale Universității de Vest din Timișoara, Universității Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca şi a ale Universității Ştefan cel Mare din Suceava în colaborare cu specialiști silvicultori (de la Institutul de Amenajări și Cercetări Silvice). Cercetarea a fost axată pe de-o parte asupra reconstituirii activității avalanșelor de zăpadă din cadrul unor culoare, iar pe de altă parte asupra activității curgerilor de debris şi a transferului de sedimente în areale miniere. Alte abordări de factură dendrogeomorfologică au vizat reconstituirea proceselor fluviale pentru Holocenul Târziu pe baza relațiilor cu dendrocronologia trunchiurilor subfosile descoperite în depozitele fluviale analizate.
Pe viitor, în paralel cu continuarea studiilor dendrogeomorfologice inițiate, se intenționează:

  • extinderea unor studii în alte areale de interes dendrogeomorfologic din spațiul montan privind manifestarea, la scară locală şi regională, a unor procese geomorfologice specifice (avalanşe de zăpadă, curgeri de debris, căderi de pietre);
  • descifrarea modului in care pot contribui arborii subfosili la crearea unei serii dendrocronologice cu replicabilitate mare pentru o perioada cat mai lungă din Holocenul Mediu și Superior și utilizarea seriei obținute în scopul datării modificărilor de comportament ale albiilor de râu.

Studiul « eroziunii solului si ravenarea » a determinat o concentrare a preocuparilor mai multor domenii stiintifice cum ar fi agronomia, silvicultura, imbunatarile funciare, si chiar factorilor de decizie politica. Intre acestea, o atentie speciala a acordat si geomorfologia. Contributiile domeniului de geomorfologie au constat în :

  • Studiul pierderilor de apă şi sol prin eroziunea în suprafaţă: elaborarea de sinteze la nivelul României privind acest fenomen
  • Formarea și evoluția ravenelor (tipologie, răspândire, analiza unor factori regionali în controlul ravenației, investigarea, prin cazuri studiu, a formelor si proceselor de ravenare, rate de avansare a ravenelor, timpul de avansare a ravenelor)
  • Organizarea, amenajarea şi exploatarea antierozională a terenurilor agricole

Grup de cercetare:
Lect. Dr. Laura Tîrlă
CS III Dr. Virgil Drăgușin
CS Drd. Ionuț Mirea
Student masterand Teodor Cojocaru


Scop și activități:

Morfologia și dinamica sistemelor carstice reprezintă un domeniu de cercetare restrâns în România, o nișă cu un potențial de excepție în relevarea anumitor episoade paleoclimatice, precum și în explicarea diferitelor caracteristici tectono-geomorfologice. Prin particularitățile lor funcționale tipice, hidrosistemele carstice asigură interconexiunile dintre mediul subaerian și cel subteran, sincronizând evoluția acestora. Apa este una dintre principalele resurse naturale din carst și prin infiltrare deține o capacitate majoră de transfer a componentelor biogeochimice în acest mediu. Prin urmare, cunoașterea căilor de circulație subterană și monitorizarea calității ei sunt extrem de utile. În ultimul timp, importanța speleotemelor ca arhive terestre multi-proxy a căpătat o tendință ascendentă la nivel internațional, pe măsură ce metodele și mijloacele de investigare s-au perfecționat. Interesul pentru studiile paleoclimatice prin analiza speleotemelor s-a dezvoltat și în România, în deplin acord cu necesitatea obținerii unor date și informații cât mai detaliate și structurate la nivel regional și global.

Cercetarea românească în domeniu este organizată pe două direcții majore, între care există o legătură strânsă – carstologia și speologia. Generația actuală de cercetători a avansat cele două științe pe o nouă treaptă, care implică datări, analize izotopice, cristalografie, mineralogie, etc.

Grupul de lucru din cadrul AGR își propune aprofundarea și extinderea cercetărilor asupra carstului prin abordarea următoarelor aspecte:

  • Corelarea caracteristicilor rocilor carbonatice cu dezvoltarea sistemelor carstice;

  • Analiza comparativă a geomorfologiei sistemelor exocarstice;

  • Variabilitatea climatică din Cuaternar pe teritoriul României prin analiza speleotemelor;

  • Rolul speleotemelor în investigarea evoluției tectonice și geomorfologice a platformelor carbonatice.

Prin colaborări externe este asigurat accesul la laboratoare de specialitate cu dotări superioare, care permit efectuarea datărilor și analizelor izotopice ale speleotemelor.

Un aspect esențial îl constituie atragerea și implicarea studenților în activitățile derulate, inclusiv de publicare a rezultatelor, în scopul formării de tineri cercetători în domeniu.

Zona costieră se află la intersecţia proceselor marine, terestre si atmosferice. Astfel, formele de relief create sunt complexe si dinamice iar studierea lor contribuie la inţelegerea genezei şi comportamentului reliefului costier, oferind cheia pentru adaptarea comunităţilor umane la schimbari.

Activitătile de cercetare vizează:

  • Comportamentul costier la scară mare: Reconstituirea evolutiei sistemelor deltaice necesită investigatii amănuntite privind dezvoltarea lobilor deltaici, a câmpurilor marine şi a insulelor barieră.
  • Morfodinamica litorală: Evolutia plajelor, dunelor, barelor submerse si a barei gurii este urmarită prin calcule sedimentare având in vedere influenta factorilor environmentali precum vântul, valurile, curenţii de tărm şi a inundaţtiilor in modelarea formelor litorale.
  • Hazarde costiere: Datele măsurate ofera o perspectivă privind climatul şi impactul furtunilor costiere, a importanţei pe care o au aceste evenimente in dinamica litorală şi a vulnerabilitatii zonelor de coastă.
  • Geoarheologie: Reconstituirile geoarheologice redau impactul pe care îl au schimbările costiere in dezvoltarea comunităţilor umane antice.
  • GIS aplicate in geomorfologie costieră: Sistemele Informaţionale Geografice permit cuantificarea şi analiza datelor spaţiale oferind informatii preţioase referitoare la dinamica zonelor costiere.
  • Managementul integrat al sistemelor costiere: Prin inţelegerea modului de funcţionare al sistemelor costiere pot fi adoptate politici corecte ce au la baza conceptul de dezvoltare sustenabilă.

Obiectivele cercetarilor de geomorfologie fluviala din Romania au fost concentrate de-a lungul timpului in jurul intrebarii: cat de senzitive au fost raurile, albiile lor, profilul longitudinal si vaile create la actiunea diferitilor factori de control si care a fost magnitudinea schimbarilor? Fie ca a fost vorba de forma si adancimea vailor, a numarului, altitudinii si varstei teraselor, a formei profilului longitudinal, a succesiunii tipului de albie, a proceselor dominante la nivelul unui sector de rau sau de sectiune transversala, geomorfologii romani s-au preocupat in mod dominant de formele de relief fluviale si mai putin de procesele generatoare, de explicare a mecanismelor ce stau la baza schimbarilor.

In studiul retelelor hidrografice si a albiilor de rau propriu-zise au existat doua momente care au marcat schimbarea de metoda si abordare in geomorfologia fluviala. Este momentul 1978 cand s-a publicat Morfometria bazinelor hidrografice (I. Zavoianu) si momentul 1989 marcat de aparitia lucrarii Morfologia si dinamica albiilor de rau (Ichim et al., 1989). Daca pana atunci raurile si procesele fluviale erau mai mult in atentia hidraulicienilor (Hancu, 1976) si hidrologilor (Diaconu, 1971, Ujvari, 1972), geomorfologii preferand sa se ocupe de chestiuni majore legate de vai si terase fluviale, dupa acele momente s-a observat o adevarata emulatie in randul tinerilor geomorfologi. Astfel, formele si procesele fluviale si relatia cu bazinul hidrografic au capatat o pondere din ce in ce mai mare in tezele de doctorat, preferandu-se o abordare pe principii cantitative. Intre rezultate, enumeram:

  1. geomorfometria retelelor hidrografice, riscuri si hazarde in domeniul fluvial
  2. geomorfologia profilelor longitudinale
  3. cercetari geomorfologice privind descifrarea evolutiei albiilor de rau la nivelul Cuaternarului Tarziu
  4. cunoasterea schimbarilor centeniale ale configuratiei in plan a albiilor de rau
  5. depozitele de albie si semnificatia lor geomorfologica
  6. efectul barajelor in dinamica albiilor de rau, formarea zapoarelor
  7. modificarea albiilor de rau in plan vertical (control climatic vs antropic).

Domeniul montan prezintă o complexitate majoră datorită variabilităţii accentuate pe distanţe scurte în special a topografiei, substratului geologic şi a acoperirii terenurilor, ceea ce duce la apariţia unor microclimate şi efecte locale extrem de diferite. Mediul montan, prin energia majoră de relief, este cadrul ideal pentru apariţia unor procese rapide şi violente care pot constitui factori de risc pentru om şi societate. Importanţa cunoaşterii proceselor naturale din mediul montan este cu atât mai necesară cu cât zonele înalte sunt sensibil afectate de schimbările climatice recente.

În prezent studiile de geomorfologie montană din cadrul AGR sunt axate pe următoarele direcţii:

  • evaluarea modului de manifestare, a magnitudinii şi frecvenţei proceselor periglaciare precum dezagregare, elevaţie periglaciară, creep, solifluxiune, sortare periglaciară;
  • caracterizarea morfometrică şi analiza distribuţiei spaţiale pe scară largă a formelor periglaciare precum pereţi stâncoşi, trene şi conuri de grohotiş, gheţari de pietre, muşuroaie înierbate, terasete şi lobi de solifluxiune, râuri de pietre;
  • cuantificarea şi modelarea ponderii factorilor de control de natură topografică (altitudine, pantă, expunerea versanţilor) şi climatică (temperatura, precipitaţiile, umiditatea, vântul) în dinamica proceselor şi formelor periglaciare;
  • cartarea permafrostului alpin şi de altitudine joasă din Carpaţii Româneşti şi evaluarea factorilor de control;
  • reconstituiri paleoenvironmentale pe baza analizei arhivelor sedimentare lacustre, a distribuţiei şi caracteristicilor formelor periglaciare relicte şi a analizei (inclusiv datări absolute şi relative) a depozitelor sedimentare glaciare;
  • riscuri şi hazarde montane precum avalanşe de zăpadă, prăbuşiri / căderi de pietre şi debris flow: inventariere, desfăşurarea proceselor, praguri critice de declanşare, dezvoltarea de sisteme de avertizare;

Geomorfometria vizează analiza cantitativă a supafeţei tereste, modelată predominant sub forma modelelor digitale de elevaţie. Tehnicile geomofometrice permit derivarea variabilelor morfometrice (declivitatea, expoziţia versanţilor, curburile etc.), precum şi extracţia obiectelor geomorfologice (reţele de văi, bazine hidrografice sau forme de relief).

Având o contribuţie fundamentală în dezvoltarea geomorfologiei cantitative, geomorfometria este tot mai mult practicată în România, de la aplicaţii standard, până la contribuţii metodologice la dezvoltarea unor sisteme de clasificare şi cartografiere digitală a formelor de relief. O particularitate a geomorfometriei din România este dată de contribuţii ştiinţifice la clasificarea automată a formelor de relief cu ajutorul analizei orientată obiect. Tehnicile geomorfometrice au mai fost aplicate în România pentru cartografierea digitală a solurilor, predicţia siturilor arheologice şi evaluarea susceptibilităţii la diferite fenomene de risc

Principalul obiectiv al grupului de lucru este de a contribui la cunoaşterea şi evaluarea siturilor geomorfologice, punând accent deosebit pe geoconservare, geoeducatie şi geoturism în strânsă legătură cu aceste situri.

Geomorfositurile reprezintă forme de relief care capătă datorită percepţiei umane valoare ştiinţifică dar în acelaşi timp şi valoare culturală, ecologică, estetică şi economică.

Direcţiile noastre de studiu sunt:

  • Perfecţionarea cercetării pe problematica geomorfositurilor (evaluare, cartare, conservare, educaţie şi promovare turistică) şi dezvoltarea unei comunităţi de cercetători în domeniul geomorfositurilor;
  • Dezvoltarea de metode de evaluare şi cartografiere a geomorfositurilor;
  • Includerea studiilor privind geomorfositurile în curricula universitară;
  • Dezvoltarea unor relaţii între studiul geomorfositurilor şi ştiinţele sociale;
  • Stabilirea unor relaţii publice cu programe de cercetare ce vizează geoconservarea şi geoturismul.

În România exită preocupări numeroase privind aplicarea conceptelor de hazard natural, hazard geomorfologic şi noţiunele subsecvente de risc natural şi risc geomorfologic pentru evaluarea stării de senzitivitate a reliefului. Cele mai numeroase lucrări au apărut odată cu deceniul ’90, deceniul internaţional al dezastrelor naturale. Abordarea problematicii hazardurilor geomorfologice s-a făcut prin implicarea geomorfologiei aplicate. Cele mai des citate hazarduri geomorfologice sunt : eroziunea solului, deplasările în masă, eroziunea fluvială, abraziunea ţărmurilor.

In acest context general studiile au avut in vedere :

  • Evaluarea hazardului la diferite procese de versant
  • Completarea probabilităţii de apariţie în spaţiu (unde?) cu elemente ce ţin de cunoaşterea factorului declanşator, a pragului de declanşare în cadrul respectivului factor şi a intervalului acestuia de revenire conduce la înţelegerea probabilităţii de apariţie în spaţiu şi timp (unde şi când?) a unor astfel de procese.
  • Evaluarea riscului la diferite procese de versant
  • Studiile de risc urmăresc evaluarea cu o cât mai mare acurateţe a nivelului de ameninţare pe care un anumit proces îl arată, în vederea stabilirii unor măsuri de reducere a pagubelor potenţiale. Estimarea, evaluarea şi managementul riscului conduc la implementarea unor politici pe baza unor măsuri adecvate, ceea ce înseamnă guvernanţa acestuia.

Grupul de lucru Paleogeomorfologie din cadrul AGR se doreşte a fi un forum de discuţii pentru persoanele interesate în cunoaşterea trecutului suprafeţei terestre. Astfel, ne propunem reconstituirea calitativă şi cantitativă a proceselor geomorfologice care au generat relieful din prezent, incluzând tipul şi rata de desfăşurarea a acestora, formele rezultate, diferenţierile regionale impuse de variaţia în timp şi spaţiu a factorilor de control (geologici, climatici si de mediu, antropici).

Până în prezent, puţine studii din România au avut ca obiectiv studierea proceselor geomorfologice în contextual schimbărilor climatice din Cuaternar. Acestea s-au concentrat mai ales asupra 1) dinamicii reliefului fluvial din NV României în ultimul ciclu glaciar, 2) a evoluţiei Deltei Dunării şi a ţărmului Mării Negre în Holocen, 3) eroziunii glaciare de la tranziţia Glaciar-Interglaciar din Carpaţi, 4) proceselor geomorfologice din ultimii ~100 de ani.

Această scurta trecere în revistă a stadiului de cunoaştere a câtorva dintre temele de interes pentru cei ce studiază Cuaternarul, atrage după sine o concluzie majoră: se impune o reevaluare a ratelor proceselor geomorfologice ce se manifestă pe teritoriului României, iar succesul unui demers de o asemenea amploare poate fi obţinut doar cu implicarea întregii comunităţi geomorfologice.

Domeniul “Reconstituiri paleogeomorfologice” îşi propune sa facă un prim pas în acest sens, oferind spaţiul virtual în care cei cu preocupări în domeniu pot oferi şi primi informaţii pe aceste teme.

.

Sistemul geomorfologic al versantilor a fost abordat in Romania din perspectiva morfologiei versantului si a proceselor de modelare. Sistematica proceselor de versant a concentrat numeroase preocupari din partea geologilor si geomorfologilor, continuate apoi de studii experimentale in teren pentru determinarea ratelor de desfasurare.

Studiile ce au ca subiect versanții si procesele de versant privesc preponderent arealul Carpaţilor flişului, al Subcarpaţilor, al Podişului Transilvaniei, Podisului Moldovenesc sau a Dealurilor de Vest.

Intre procesele de versant, deplasările în masă au atras atentia, in principal. Acestea sunt privite din punct de vedere al agenţilor, proceselor şi formelor rezultate, precum şi al distribuţiei spațiale şi clasificării lor. Totodată, studiile vizează modul în care se realizează transferul de materiale între versanţi şi albii în vederea evidenţierii tipologiei şi tendinţelor lor de evoluţie. Factorii de control, pregătitori şi declanşatori sunt de asemenea analizaţi în distribuţia lor spaţio-temporală.

Sari la conținut
Pentru a vă ajuta să navigaţi cât mai bine, site-ul utilizează cookie-uri.